Ziua Mondială a Apei - 22 martie 2014

Ziua Mondială a Apei se sărbătorește anual în data de 22 martie. Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992. În România, această zi se sărbătorește din 1993. Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducere în atenția opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative și calitative a apelor și de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle și responsabilitățile celor cu atribuții în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă. În fiecare an, sărbătorirea se face sub un slogan. În 2009: Transboundary waters: sharing water, sharing opportunities, în 2008: Sanitation; în 2007: Coping with water scarcity. În anul 2010, de Ziua Mondială a Apei, națiunile și-au reafirmat dreptul la o apă de calitate mai bună, sub sloganul Clean water for a healthy world („Apă curată pentru o lume sănătoasă!”).În anul 2011 Reunite sub sloganul „Apă pentru orașe. Răspunsuri la provocările urbane”. În 2012 – Apa şi securitatea alimentară, vitale pentru sănătate. În 2013 - Apa înseamnă viață. Să o prețuim și să o gestionăm în mod responsabil, ÎMPREUNĂ. Anul 2014 - Apa și energia: interdependeţe fundamentale.    

Conform statisticilor mondiale, în fiecare secundă, populația urbană crește cu două persoane. În fiecare lună, cinci milioane de oameni vin să locuiască la oraș. 27% din populația urbană din lumea întreagă nu beneficiază de sisteme de alimentare. În fiecare an, între 250-500 mc de apă potabilă se risipesc fără rost în marile orașe de pe glob. Dacă această cantitate de apă nu s-ar mai risipi, încă 10-20 milioane de oameni ar avea apă de băut în marile orașe din lumea întreagă. În România, cerința de apă la nivelul anului 2011 a scăzut de aproape trei ori față de anul 1990, de la 20,4 mld mc la 7,70 mld. mc, datorită reducerii activităților din industrie și agricultură, dar și a scăderii cerinței de apă la nivelul populației. În fiecare zi, două milioane de tone de ape uzate ajung neepurate sau insuficient epurate în cursurile de apă din lumea întreagă. Unul din patru locuitori ai orașelor de pe glob nu au acces la instalații sanitare adecvate.

În România, gradul de racordare la canalizare este 54,28%, iar gradul de racordare la stațiile de epurare este de 43,24%. Suma alocată până în prezent pentru astfel de lucrări este de 4 miliarde euro. Relaţia dintre om şi viaţă, dintre accesul la apă şi sănătatea vieţii unui om, a unei familii, a unei comunităţi sau a unei societăţi este vitală pentru dezvoltarea unei națiuni. Ea vorbeşte de modul în care această naţiune s-a comportat faţă de apă de-a lungul istoriei sale şi, în acelaşi timp, o responsabilizează în prezent şi în viitor să ducă o politică adecvată, prin conservarea şi protejarea resurselor de apă, prin politici durabile de gospodărire a apelor.  Încă din copilărie, fiecare dintre dumneavoastră a învățat că apa este sursa vieții. La rândul nostru, am transmis acest mesaj în familiile noastre, ca o moștenire ce trebuie păstrată și respectată ca atare. De Ziua Mondială a Apei, vă încurajez și vă susțin să transmiteți acest mesaj colaboratorilor dvs, copiilor și semenilor dvs: Apa este o avuție care trebuie gospodărită cu grijă, atât pentru noi, cât mai ales pentru viitorul copiilor noștri.

Problematica regională a apei în America de Nord și Europa

Între națiuni, SUA înregistrează cel mai ridicat consum de apă ca rezultat al nivelului ridicat de trai al majorității populației şi costului mai mic față de alte țări industrializate.

În  Regiunea Euro-OMS aproximativ 120 de milioane de  persoane  -  în special în țările din est, Turcia şi CSI - nu au acces la o sursă sigură de apă potabilă. Lipsa accesului la sanitație în unele zone generează boli specifice. Calitatea apei rămâne o problemă cronica în multe părți ale regiunii.

La nivel mondial, OMS estimează că aproximativ 6% din povara globală a bolilor sunt legate de apă. Conform raportărilor, sistemului de supraveghere a bolilor transmisibile (CISID),  acestea includ:    boala diareica acuta, campilobacterioza, hepatita virală A, giardioza, infecția cu Shigella, infecția enterohemoragică cu Escherichia coli, legioneloza, holera.

Boala diareica acuta provoaca 1,7 milioane de decese pe an (aproximativ 70% din totalul deceselor atribuite bolilor hidrice). Apa de calitate, sanitația corespunzătoare precum și aplicarea regulilor elementare de igienă pot reduce bolile diareice cu 15-30% şi influențează  semnificativ prevalența altor boli.

În Regiunea Euro-OMS, sunt încă raportate anual 330 000 de cazuri de boli hidrice.

În Europa accesul la aprovizionare cu apă și canalizare a crescut, determinand în perioada 1995 – 2005 o scădere cu 80% a bolii diareice la populația infantilă. Cu toate acestea, mai mult de 50% din populația rurală din țările estice trăiește încă în case neracordate la o retea centralizata de alimentare cu apă potabilă,

În unele zone ale Euro-OMS echipamentul de sanitație este insuficient; aproximativ 85 de milioane de persoane (din care mai mult de 20 de milioane persoane cu venituri mici) nu au toalete incluse în locuințe.

Numărul fenomenelor climatice extreme în Europa a crescut cu 65% între 1998 și 2007, acestea, afectând cantitatea și calitatea resurselor de apă .

Resursele de apă ale României în context internațional

O fracțiune semnificativă din resursele totale de apă dulce ale României (estimate la circa 212 Km³/an) se păstrează în lacurile de acumulare naturale și cele antropice (artificiale). Conform ultimelor estimări, principalele lacuri naturale acumulau un total de 1844 mil. m³ de apă, în timp ce lacurile antropice înregistrau un volum de 7611 mil. m³ apă *, ceea ce conduce la un total de circa 10 km³  apă stocată.

În context global, resursele de apă dulce în România se plasează la un nivel de mijloc fiind estimate între 201-500 Km³/an, sau între 5.000-10.000 m³ per capita.

România se află în regiunea europeană unde deficitul fizic de apă este redus: în 2007 România se încadra în categoria 6.000 -15.000 m³/locuitor.

În perspectiva 2050, țara noastră nu intră sub incidența riscului de epuizare a resurselor de apă, cu estimarea privind cantitatea anuală disponibilă ≥1,7 milioane litri/locuitor **.

Concluzii

• OMS estimează că aproximativ 6% din povara globală a bolilor este asociată cu deficitul de apă. În Regiunea Euro-OMS sunt raportate anual 330 000 astfel de cazuri. Sunt necesare măsuri care să contracareze înrăutățirea situației în perspectiva penuriei de apă, plauzibilă în absența unei concertări internaționale urgente.
• Anul Internațional de Cooperare în privința Apei argumentează de ce situația actuală şi de perspectivă a resurselor de apă poate fi controlată numai prin colaborare la nivel internațional, național şi local.
• În Europa fenomenele meteorologice extreme, în creștere cu 65% între 1998 și 2007, au afectat notabil cantitatea și calitatea resurselor de apă în toate țările, ilustrând nevoia stringentă a cooperării regionale privind apa.
• În România, resursele de apă regenerabile se plasează la un nivel de mijloc în context global, fiind estimate între 201-500 Km ³/an, sau între 5.000-10.000 m³ per capita.
• În context european, România se găsea în 2007 în zona cu deficit fizic de apă relativ redus iar în perspectiva 2050 țara noastră nu va intra sub incidența riscului de epuizare a resurselor de apă, datorită celor ≥ 1,7 mil. litri disponibili anual/locuitor.                       
• Cu toate acestea discrepantele încă mari între mediul rural şi cel urban în privința aprovizionarii centralizate cu apa potabila şi acanalizarii  precum şi vulnerabilitatea față de capriciile meteo trebuie să mențină problematica apei în atenția permanentă a autorităților și a publicului.