În perioada 24-30 ianuarie, în ţările UE se derulează Saptămâna de prevenire a cancerului de col uterin. Inţiativa aparţine Asociaţiei Europene contra Cancerului de Col Uterin (ECCA) şi are ca scop prevenţia acestei boli. Potrivit ECCA, este necesar ca femeile din Europa să înveţe ce trebuie să facă pentru a evita această boala. Deoarece, în mod paradoxal, cancerul de col uterin chiar poate fi ţinut sub control. Cancerul de col uterin este unic, deoarece se cunoaşte tot ceea trebuie făcut pentru a preveni aproape fiecare caz: testările eficiente şi programele de vaccinare ar putea să elimine cancerul de col uterin.
Cancerul este determinat de apariţia şi înmulţirea unor celule anormale la nivelul colului uterin, celule care şi-au modificat structura şi funcţiile. Cu cât aceste celule sunt mai diferite decât cele normale, cu atât există mai mult posibilitatea de dezvoltare, în viitor, a cancerului de col uterin. În majoritatea cazurilor acest lucru durează mai mulţi ani, dar uneori se poate întâmpla şi în decurs de un an. Aceste modificări pot fi detectate prin teste de laborator Babeş-Papanicolau, înăa din stadii iniţiale. Aceste teste pot stabili dacă există sau nu posibilitatea de apariie a cancerului.
În România se înregistrează, anual, 3.000 de cazuri noi şi un total de 40.000 de femei care au diagnosticul de CANCER DE COL UTERIN. În lume, cancerul de col uterin se situează pe locul doi ca frecventă, cu aproximativ 500.000 de cazuri noi în fiecare an, ocupând în acelaşi timp locul al treilea în ceea ce priveşte mortalitatea cauzată de cancer la femei, după cancerul de sân şi cel pulmonar . Din cele aproximativ 500.000 de cazuri noi de cancer de col uterin diagnosticate în fiecare an, aproape 30% se înregistrează la femei cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani. În Europa, la fiecare 18 minute o femeie moare de cancer de col uterin. România se situează pe primul loc din Europa în ceea ce priveşte mortalitatea datorată cancerului de col uterin, de 6,3 ori mai mult decât media ţărilor din Uniunea Europeană.
Dacă în anul 2007, în judeţul Covasna s-au depistat 44 de cazuri de cancer de col uterin, dintre care 29 în stadii curabile, şi s-au înregistrat 14 decese, în anul 2011 numărul de cazuri noi depistate a fost de 30,dintre care 14 în stadii curabile, şi s-au înregistrat 11 decese.
HPV este un virus care se transmite uşor şi determină infecţii foarte frecvente. Infecţia cu HPV se produce de obicei prin contact sexual, dar uneori chiar contactul cutanat direct cu zona genitală poate fi suficient pentru transmiterea acestuia. Deşi prezervativul este eficient în cazul multor boli cu transmitere sexuală si reduce riscul infectării cu HPV, nu asigură protecţie totală.
Cancerul de col uterin este o problemă majoră de sănătate pentru femei. Este o afecţiune canceroasă care poate fi determinată de infecţia cu HPV. Infecţiile cu tulpini oncogene de HPV nu evoluează întotdeauna spre cancer; multe dintre infecţii sunt eliminate în mod natural de sistemul imunitar, în cateva luni de la infectare. Există unii factori favorizanţi recunoscuţi că pot creşte riscul de evoluţie a unei infecţii cu HPV către cancer, cum ar fi utilizarea pe termen lung a anticoncepţionalelor orale, fumatul sau deteriorarea sistemului imunitar. Cancerul de col uterin poate apărea dacă infecţia cu HPV oncogen nu este eliminată de către organism şi devine persistentă.
Examenul citologic al colului uterin (testare de laborator Babes Papanicolau) permite depistarea precoce a leziunilor precanceroase care au potenţialul de a evolua spre cancer.
Riscul apariţiei cancerului de col scade atunci când femeile sunt examinate periodic, în cadrul programelor de depistare precoce. Cu toate acestea, depistarea precoce nu poate preveni infecţia cu HPV şi nici nu poate identifica toate leziunile. Prevenirea cancerului de col uterin se poate face prin vaccinare, aceasta find principala masură prin care prevenim infecţia, asigurând un grad mare de protecţie.
Vaccinarea poate impiedica apariţia a cel putin 70% din cazurile de cancer de col uterin; prin urmare, vaccinarea reduce riscul de apariţie a acestui tip de cancer. Cu toate acestea, pentru ca rămâne un risc de pană la 30% datorat infecţiei cu alte tulpini de HPV sau există posibilitatea unei infecţii cu HPV deja prezente, este importantă efectuarea periodica a examenului citologic al colul uterin, Babes -Papanicolau, ceea ce duce la o reducere cumulata a riscului de cancer de col uterin cu 94%.
Studiile clinice asupra vaccinării au inclus şi mii de femei care işi începuseră deja activitatea sexuală, iar vaccinul a prevenit leziunile pre-canceroase cauzate de infecţia cu tulpinile oncogene 16 şi 18 de HPV. Cu toate acestea, vaccinarea nu asigură vindecarea în cazul în care există deja infecţia cu tulpinile oncogene 16 şi 18 de HPV. De aceea, este important să se folosească toate metodele disponibile de prevenire a cancerului de col uterin.
Răspunsul sistemului imun dupe vaccinarea anti-HPV a fetitelor de 10 – 15 ani este foarte bun; de aceea, aceasta este considerate o varsta foarte indicate pentru administrarea vaccinului HPV .
Studiile au aratat că la fetiţele din grupa de vârstă 10-15 ani răspunsul imun al organismului la vaccinarea anti-HPV, măsurat prin nivel de anticorpi specifici anti-HPV, este de două ori mai ridicat decât la fetele şi femeile din grupa de vârstă 16-25 de ani. Luând în considerare şi faptul că este de preferat ca vaccinarea anti-HPV să se realizeze înainte de debutul vieţii sexuale, pentru a preveni o eventuală infecţie încă de la primele contacte sexuale, statele care au hotărât introducerea vaccinării împotriva cancerului de col uterin, în programele naţionale de prevenţie, au decis ca vaccinarea de rutină să fie efectuată în jurul acestei varste.
Vaccinurile HPV nu conţin material infecţios, prin urmare ele nu pot produce infecţia şi nici nu pot duce la apariţia ulterioară a cancerului de col uterin. De asemenea, este important de subliniat că nu determină inceperea precoce a vieţii sexuale şi nu produc sterilitate. Eficienţa vaccinului este foarte bună, pană în prezent neînregistrându-se necesitatea administrării unei noă doze. Studiile actuale dovedesc o durată a protecţiei de peste 7 ani. Este foarte probabil ca imunitatea să fie indelungată, ipoteză sustinută pe baza unor studii.
Înainte de administrarea oricărui medicament, inclusiv a unui vaccin, este indicată consultarea medicului. Contraindicaţiile absolute ale vaccinurilor HPV se referă doar la hipersensibilitatea dovedită faţă de una dintre componentele vaccinului precum şi la bolile febrile grave. De asemenea, nu există suficiente studii clinice care să recomande administrarea în perioada de sarcină şi alaptare sau la persoane cu imunodeficienţe.